Când vorbim despre Biserică trebuie neaparat să începem de la adevărul suprem: Biserica este a lui Dumnezeu. Orice creştin cunoaşte că biserica este „biserica lui Hristos”, îi aparţine, este biserica „Lui” – ceea ce înseamnă că nu poate fi biserica „mea” sau biserica „noastră”.
Interesat de observat este faptul că Isus nu le-a spus aproape nimic ucenicilor despre biserică. De fapt Isus menţionează cuvântul Biserică doar de două ori în învăţăturile lui în Matei 16:18 şi 18:17. Totuși multe din învăţăturile Lui sunt referitoare la Biserică deşi El nu se referă la biserică ca nume. Matei 16:18 continuă faimoasa promisiune a lui Isus prin care afirmă că îşi va zidi biserica pe stânca mărturisită de Petru şi anume că El este Hristosul, Fiul Dumnezeului veşnic, aşteptatul Mesia, Dumnezeul viu şi lucrător coborât în lume într-o singură persoană.
Unii cred că Petru este acea stâncă, probabil din cauza profesiei lui dar ideea importantă este faptul că Isus este ziditorul Bisericii. În acest pasaj el promite să-şi zidească Biserica şi să o zidească atât de puternic încât porţile Iadului nu o vor învinge. Ştim că porţile au un rol defensiv mai mult decât ofensiv. Nici o armată nu atacă o altă armată folosind arme doar pentru poartă. În schimb o armată care luptă în spatele porţilor speră să fie atât de puternică încât să-şi ţină afară adversarii.
O biserică încetează să mai fie locul lui Dumnezeu atâta timp cât se îndepărtează de Hristos – este un fel de descompunere care se instalează și astfel biserica începe să putrezească. Efeseni 2:22 spune că biserica ca şi construcţie există în şi prin Duhul Sfânt. Fără lucrarea Duhului Sfânt, biserica nu poate să devină o locuinţă a lui Dumnezeu, un loc în care El să existe. Tot ce este cu privire la Biserică depinde de Duhul Sfânt. Este prezenţa Lui, puterea şi puritatea Lui care aduce viaţa şi vitalitatea Bisericii. Închinarea noastră, rugăciunea noastră, predica noastră, slujirea noastră, înţelegerea noastră – totul trebuie să fie în Duhul.
Rugăciunea lui Isus pentru ucenicii lui din Ioan 17, expune dorinţa inimii lui înainte de moarte şi oferă o remarcabilă imagine a scopului Bisericii pe pământ. Deci aceasta este o vedere mai largă care ne oferă o imagine panoramică a voii lui Dumnezeu. În viaţa fiecărui membru a Bisericii trebuie să fie o continuă experienţă a crucii şi de asemenea și în viaţa fiecărei adunării colective – aşa cum spune pasajul din 2 Corinteni 4:7-12. Unitatea din Biserică şi misiunea din întreaga lume sunt scopurile fundamentale ale lui Isus pentru noi.
Este deosebit de important a privii și chiar a ne prinde cu nădejde, cu speranță de ceea ce ne-a fost lăsat de Dumnezeu în Biblie scris despre Biserică. Aici găsim mai multe imagini grăitoare despre Biserică, despre rolul ei, despre importanța si chiar misiunea ei în trecut, prezent și viitor. În 1 Petru 2:9 Biblia descrie biserica ca fiind oamenii aleşi ai lui Dumnezeu. Noi suntem acei bărbaţi şi femei care au fost aleşi cu grijă din rândul oamenilor pentru a aparţine lui Dumnezeu. El cu adevărat ne-a ales, ne-a chemat şi ne-a adunat împreună pentru El Cuvântul Său nu poate fi dărâmat. Dragostea Lui niciodată nu greşeşte. Noi am fost chemaţi la o relaţie exclusivă şi intimă cu Dumnezeu. Mesajul constant al Bibliei este că Dumnezeu are întotdeauna oameni plăcuţi – comunitate – care îşi vor împărtăşi viaţa cu El.
Biserica aparține lui Dumnezeu, este a Sa. Deuteronom 4:5-6 arată că Israel nu a fost chemat ca să fie doar poporul lui Dumnezeu astfel încât ei doar să se bucure de favorurile lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ţină legea lui Dumnezeu în ţara în care intrau – aceasta era partea lor de legământ. Prin supunerea lui Israel Dumnezeu ar fi fost glorificat în faţa celorlalte naţiuni. Asemeni lui Israel și Biserica a fost chemată să fie comunitatea lui Dumnezeu, o societate în lume. Suntem chemaţi să ne supunem Lui şi să-I slujim. Aceasta înseamnă că atât comportamentul individual cât şi cel colectiv sunt menite să proclame laude lui Dumnezeu. Într-un fel Biserica trebuie să redescopere ce înseamnă „a fi poporul lui Dumnezeu”. Este timpul să înţelegem că noi suntem cetăţeni ai Cerului, suntem fii ai Împărăţiei, suntem subiectul legilor Lui şi suntem conduși de Duhul Său. Împreună suntem ai Domnului.
Biserica este chemată a fii un singur trup spiritual. A fii trup înseamnă a fi unit cu Hristos, a creşte împreună pentru a fi ca şi Hristos, a lucra împreună cu Hristos şi a reproduce sau a multiplica imaginea Lui. Oricare ar fi tradiţiile şi diferenţele dintre diferitele adunări, avem nevoie unul de altul, aparţinem unii altora şi trebuie să dezvoltăm unii pentru alţii o dragoste iertătoare puternică, 1Corinteni 12:12-20, Efeseni 4:3.
Biserica nu are finalitate. Ea nu va avea sfârșit, nu se va încheia, nu se va închide deoarece are promisiunea eternității. Ea este numita atât de măreț ca fiind “Mireasă”. Aceasta este o imagine a Bisericii care îşi are rădăcina în Vechiul Testament şi vorbeşte despre o unitate intimă excepţională dintre Dumnezeu şi oamenii Săi. Vedem exemplu din Isaia 54:1-8 şi 62:4-5: Biserica este iubită de Hristos cu pasiune. Biserica este menită să fie profund îndrăgostită de Hristos. Ca şi creştini noi avem în faţă glorioasa zi a nunţii ca este descrisă în Apocalipsa 19:6-9. Această promisiune ar trebui să ne umple de speranţă şi să ne încurajăm în pregătirea noastră pentru acea zi. Biserica este o adunare a oamenilor care aparţin lui Hristos – atât cei vii de pe pământ cât şi cei care sunt în Rai cu El. Deci, Împărăţia este întreaga activitate a lui Hristos în lume. Hristos este centrul atât a Împărăţiei cât şi a Bisericii. Biserica ne îndreaptă atenţia către rezultatele aceste activităţii – spre mireasă, spre trupul lui Isus ş.a.m.d.; deci împărăţia ne focalizează pe persoana lui Hristos şi activitatea Lui. Biserica este părtăşia tuturor celor care au auzit chemarea lui şi care au crezut în Evanghelia Împărăţiei.
O altă imagine deosebit de dădătoare de speranță este ideea unei turme conduse de pastor adică de Hristos. Verdetul din 1 Petru 5:2 descrie biserica ca o turmă. Noi suntem oile lui Dumnezeu şi Isus este Păstorul cel bun. El ne iubeşte, ne cunoaşte, ne călăuzeşte şi ne poartă de grijă. Avem nevoie să stăm aproape de El şi aproape unii de alţi. Sunt oi izolate care sunt mult mai vulnerabile lupilor şi hoţilor. Ştim că Isus a oferit salvarea deplină tuturor oamenilor dar de asemenea poruncește pocăinţa individuală şi personală. El dă iertare deplină prin harul Său, oricărui bărbat, femeie sau copil dar aceasta se primeşte numai prin credinţă personală.
Chiar dacă Biserica este Universală, Mondială și Locală, Biserica adevarată defapt este singulară. Biserica se afla si astazi pe maini tot atat de bune ca si acum 2.000 de ani cand ucenicii din Ierusalim puneau lumea în uimire cu curajul si cu înfăptuirile lor. Biserica adevarată își va urmării întotdeauna scopurile transmise de Hristos și nu va face abatere de la ele: evanghelizarea, maturizarea credincioșilor, părtășia, închinarea și proslăvirea lui Hristos.
Eliazar Pripon