Biserica Creştină Penticostală „Micălaca” Arad - Biserica „Micălaca” Arad - www.micalaca.ro

„Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat...” (I Cor. 7, 29)
(de C. H. Mackintosh)

Un lucru care mă mişcă şi mă preocupă profund de un timp este starea întregii Biserici a lui Dumnezeu, a trupului lui Hristos, sunt oile şi mieluşeii preaiubiţi din turma Sa, atât cei care sunt împrăştiaţi în diferitele denominaţiuni şi uniuni din creştinătate, cât şi adunările celor care se strâng doar în Numele Său scump. Starea de slăbiciune care se vede peste tot, roadele sărăcăcioase ale vestirii Evangheliei, faptul că investim atât de puţină energie în mărturia pentru Hristos, atât ca Adunare cât şi fiecare personal, precum şi gândul la progresul înfricoşător al necredinţei, la influenţa superstiţiilor din biserica catolică care măresc întunericul moral, toate acestea le am în mod deosebit pe inima mea înaintea lui Dumnezeu şi mă simt îndemnat să fac un apel către toţi copii lui Dumnezeu, către fiecare slujitor al lui Hristos care va fi atins de aceasta, ca împreună să ne umilim înaintea Domnului, cu judecată de sine, pocăinţă, rugăciuni fierbinţi şi stăruitoare.

În legătură cu timpul, locul sau modul în care s-ar putea întâmpla aceasta, nu doresc să propun nimic. Scopul meu este doar ca, atât cât voi putea, să trezesc biserica lui Hristos la o conştienţă profundă a nevoilor care există. Daca voi reuşi, cu siguranţă că Duhul Sfant va conduce şi va călăuzi şi mai departe, în legătură cu modul cel mai potrivit de a face aceste lucruri.

Încrezându-mă în Domnul nostru, care dă neîncetat dovadă de har nemărginit, doresc să rog din inimă pe fiecare cititor al acestor rânduri să se unească cu alţii în rugăciune sinceră, cu credinţă, aşteptând totul de la El, pentru următoarele scopuri:.

1. Pentru toţi membrii Bisericii lui Dumnezeu răspândiţi în diferitele denominaţii şi confesiuni din creştinătate, ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze în inimile şi conştiinţele lor şi să îi trezească în ceea ce priveşte poziţia lor şi lucrurile cu care au părtăşie şi ca ei să se lase conduşi şi învăţaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, cu inimi simple şi cu bunăvoinţă, să verifice sistemele religioase ale vremurilor noastre pe baza Cuvântului şi să se îndepărteze de tot ceea ce nu poate sta în picioare în faţa Scripturilor; să îşi înţeleagă locul adevărat, "dincolo de perdea" şi "afară din tabară" şi să astepte tot mai mult speranţa noastră fericită, venirea Domnului!

2. Pentru toate adunările din întreaga lume, ca să poată fi eliberate de orice piedică sau piatră, sau lăstar de amărăciune; ca să fie legate una de cealaltă prin credinţa sfântă care este în fiecare, prin dragoste frăţească autentică şi prin părtăşia Duhului; ca strângerile lor laolaltă să fie caracterizate de simplitate, sinceritate, prospeţime şi putere duhovnicească şi ca lucrarea să fie făcută cu ungerea Duhului Sfânt şi, de aceea, să fie primită cu bucurie; ca toate faptele şi vorbele izvorâte din voinţa proprie, care nu hrănesc sufletele, să dispară, şi, mai presus de toate ca să fie o înţelegere clară şi o cunoaştere temeinică a ceea ce ne-a strâns împreună şi ne-a legat; ca în ziua Domnului să i se dea Mesei Sale locul şi importanţa care i se cuvine, şi toti să îşi aducă aminte că ne strângem, <<ca să frângem pâinea>>, şi ca acest scop extrem de preţios şi important să nu fie lăsat deoparte sau neglijat.

3. Pentru lucrarea lui Dumnezeu şi pentru lucrătorii Săi dintre noi şi din străinătate, pentru ca Cuvântul să fie răspândit şi preamărit şi tot mai multe suflete preţioase să fie adunate înainte ca uşa harului să se închidă; pentru ca Evanghelia să fie vestită în toată plinătatea şi măreţia ei şi trimişii lui Dumnezeu să fie învioraţi şi întăriţi prin gândul că, deşi Biserica a eşuat ca mărturie pentru Dumnezeu, Evanghelia încă arată fiecărui sărman păcătos pierdut ce este Dumnezeu pentru el, dacă vrea să se încreadă în El; ca slujirea Cuvântului prin vorbire şi scrieri să fie clară, sănătoasă şi fără înţelegeri greşite, şi ca toţi cei ce scriu sau vorbesc să fie călăuziţi de un singur lucru, adică de năzuinţa către preamărirea lui Hristos în zidirea şi înviorarea celor ai Săi, şi ca de aceea ei să poată ocoli cu grijă toate întrebarile de prisos, teoriile omeneşti, certurile de cuvinte şi discuţiile nefolositoare care caută să despice firul în patru.

4. Pentru toate familiile creştine, ca să fie conduse în aşa fel încât "învăţătura Domnului şi Mântuitorului nostru să să ne împodobească pe toţi"; ca toţi părinţii creştini să fie conştienţi cu toată seriozitatea de răspunderea pe care o au, de a-i învăţa pe copii ascultarea absolută şi de bunăvoie încă de mici; ca atmosfera din casele noastre să fie marcată de dragoste, pace şi atenţie plină de gingăşie unii faţă de alţii, fiecare căutând binele altuia, astfel ca cei neîntorşi la Dumnezeu să se pocăiască, cei rătăciţi să fie mustraţi şi cei căzuti să fie ridicaţi.

5. Pentru sufletele noastre, ca Domnul să poată lucra tot mai profund prin harul Său, ca să putem umbla în părtăşie cu Dumnezeu, ca să-L cunoaştem tot mai bine pe Hristos şi să ne bucurăm tot mai mult de El, ca să Îl urmăm cu mai mult devotament ca ucenici şi să aşteptăm plini de dor venirea Lui.

Iubite prieten, fie ca zi şi noapte să aducem acestea înaintea lui Dumnezeu, şi să încercăm să-i determinăm şi pe alţii să facă aceasta.

Cu dragoste din inimă,
Al vostru frate în Domnul,
C.H. Mackintosh (1820 - 1896).

citește mai mult